CODUL DE PROCEDURĂ DISCIPLINARĂ

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - Psihologul răspunde disciplinar pentru nerespectarea reglementărilor legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei, a Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi a deciziilor obligatorii adoptate de forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul acesteia.

CAPITOLUL II

Răspunderea disciplinară

Art. 2. - (1) Încălcarea de către psiholog, a normelor profesionale instituite de Colegiu, constituie, după caz, abatere disciplinară, deontologică sau profesională şi angajează răspunderea sa disciplinară, dacă nu a fost săvârşită în condiţii în care, potrivit legii, să fie considerată infracţiune.

(2) Răspunderea disciplinară a psihologului nu exclude răspunderea contravenţională, civilă sau materială, stabilită potrivit legii.

Art. 3. - (1) Sancţiunile disciplinare, care pot fi aplicate psihologilor sau formelor de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, sunt:

a)    mustrare;

b)    avertisment;

c)    suspendarea temporară, pe un interval de 6-12 luni, a avizului de exercitare a profesiei;

d)    retragerea definitivă a atestatului de liberă practică;

e)    suspendarea temporară a autorizaţiei de funcţionare a formei de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

f)     dizolvarea sau retragerea avizului de funcţionare, după caz, a formei de de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se aplică de către Comisia de deontologie şi disciplină, denumită în continuare Comisie, la propunerea comisiilor de specialitate ale Comitetului director, care au rol consultativ.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c), d), e) şi f) se aplică de către Comitetul director, la propunerea Comisiei.

Art. 4. - Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile.

Art. 5. - În îndeplinirea rolului său, Comisia are următoarele atribuţii principale:

a)    studiază şi analizează materialele şi referatul de cercetare prealabilă pentru care a fost sesizată;

b)    întocmeşte dosarul cu privire la cauza în legătură cu care a fost sesizată;

c)    aplică sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b);

d)    propune Comitetului director aplicarea uneia din sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) şi d);

CAPITOLUL III

Procedura cercetării prealabile

Art. 6. - Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul măsurilor cu caracter procedural desfăşurate în scopul stabilirii existenţei/inexistenţei abaterii deontologice, disciplinare sau profesionale, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoştinţă în mod direct, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

Art. 7. - (1) Plângerile/reclamaţiile formulate împotriva psihologilor prin care sunt semnalate abateri disciplinare se adresează exclusiv Comisiei. Sesizarea abaterii deontologice, disciplinare sau profesionale se va face în scris, prin plângere depusă la sediul central al Colegiului, ori prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Plângerea va fi înregistrată numai dacă conţine datele de identificare (nume, prenume) ale psihologului vizat, precum şi ale reclamantului.

(2) Sesizările anonime nu se iau în considerare.

Art. 8. - În urma analizării sesizărilor primite potrivit dispoziţiilor art. 7, Comisia dispune, prin decizie motivată, după caz:

a)    respingerea plângerii ca nefondată;

b)    declanşarea cercetarii prealabile.

Art. 9. - Comisia se poate autosesiza şi dispune din oficiu începerea cercetării prealabile, dacă a luat la cunoştinţă în mod nemijlocit despre săvârşirea unei abateri deontologice, disciplinare sau profesionale de către un psiholog.

Art. 10. - (1) În vederea efectuării cercetării prealabile, Comisia desemnează unul sau mai multi raportori dintre membrii Colegiului cu atribuţii de control, în raport cu domeniul de specializare în care psihologul cercetat deţine atestat de liberă practică. Acesta trebuie să se bucure de prestigiu, autoritate morală şi profesională. Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentului titlu cu privire la procedura cercetării prealabile, Comisia asigură pregătirea raportorilor, în legătură cu obligaţiile, sarcinile şi responsabilităţile ce le revin.

 (2) Raportorul efectuează investigaţii şi pe baza acestora, în termen de cel mult 21 zile lucrătoare  de la data numirii, întocmeşte un referat care va conţine datele personale ale psihologului cercetat, descrierea amănunţită a abaterii şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită şi modul de comportare anterioară a psihologului;

(3) Sunt interzise ameninţările, intimidările, promisiunile exercitate în scopul de a obţine probe sau dovezi, declaraţii ori de a influenţa rezultatul cercetării prealabile.

(4) Raportorul are obligaţia de a asigura confidenţialitatea datelor şi informaţiilor pe care le administrează pe parcursul efectuării cercetării prealabile.

(5) Raportorii au dreptul la indemnizaţie pentru control stabilită prin hotărâre a Comitetului director şi la decontarea cheltuielilor de deplasare legate de îndeplinirea mandatului acordat.

(6) Raportorul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa Comisiei, de îndată ce au fost mandataţi, eventualele situaţii de incompatibilitate şi conflict de interese în exercitarea atribuţiilor de control.

Art. 11. - Comitetul filialei teritoriale în care psihologul cercetat este membru are obligaţia de a acorda raportorului, în limita competenţelor, sprijinul necesar desfăşurării activităţii pentru care a fost desemnat precum şi de a contribui la lămurirea deplină şi temeinică a tuturor aspectelor în legătură cu cauza.

Art. 12. - Pe parcursul cercetării prealabile, psihologul incriminat are dreptul să formuleze cereri, note explicative, să propună administrarea unor noi dovezi sau documente în apărare, care trebuie verificate şi incluse în dosarul cauzei.

(2) Citarea şi audierea psihologului cercetat, consemnarea cererilor şi susţinerilor sale sunt obligatorii.

(3) Refuzul psihologului de a se prezenta la audiere sau de a da o declaraţie referitoare la abaterea disciplinară imputată se consemnează în referat de către raportor, procedura disciplinară fiind continuată de drept.

Art. 13. - Dosarul cauzei va cuprinde:

a)    sesizarea (plângere, reclamaţie) înregistrată sau, după caz, actul de autosesizare al Comisiei;

b)    referatul întocmit de psihologul desemnat ca raportor;

c)    declaraţia scrisă a psihologului cercetat, dacă este cazul.

d)    declaraţii ale persoanelor care au cunoştinţă despre fapte sau documente în legătură cu abaterea pentru care psihologul în cauză este cercetat;

e)    alte acte sau documente probatorii procurate pe cale oficială cu ocazia cercetării prealabile.

Art. 14. - (1) În scopul completării dosarului cauzei se pot desfăşura, cu respectarea prevederilor legale şi a celor deontologice privind confidenţialitatea, următoarele activităţi: controlul activităţii psihologului cercetat, verificarea unor înscrisuri, constatarea la faţa locului a unor situaţii de fapt, audieri de martori.

(2) Pentru lămurirea unor aspecte semnalate, poate fi solicitat şi punctul de vedere al unor specialişti/experţi care va avea forţa probantă a oricărei alte probe din dosarul cauzei.

CAPITOLUL IV

Judecarea abaterilor disciplinare

Art. 15. - Judecarea abaterilor deontologice, disciplinare şi profesionale are la bază următoarele principii:

a)    prezumţia de nevinovăţie - psihologul se prezumă că este nevinovat;

b)    garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul psihologului de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat;

c)    celeritatea procedurii - presupune obligaţia Comitetului director al Colegiului de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de reglementările în vigoare;

d)    proporţionalitatea - presupune asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;

e)    unicitatea sancţiunii - pentru o abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune.

Art. 16. - (1) Judecarea abaterilor deontologice, disciplinare sau profesionale  are loc în termen de cel mult 21 zile lucrătoare de la data prezentării referatului de către raportor, în şedinţă fără asistenţă, în prezenţa majorităţii simple a membrilor Comisiei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, lucrările fiecărei şedinţe se consemnează într-un proces-verbal semnat de către membrii Comisiei prezenţi la lucrări potrivit alin. (1).

Art. 17. - (1) Prezenţa psihologului chemat în faţa Comisiei este obligatorie. Citarea psihologului în cauză se face prin înştiinţare scrisă, înmânată personal, cu semnătură de primire, ori prin scrisoare recomandată, expediată la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta Colegiului. Acesta va fi înştiinţat în timp util asupra datei şi locului şedinţei prin grija secretarului Comisiei.

(2) În cazuri excepţionale şi pentru motive bine întemeiate de natură a împiedica psihologul cercetat să dea curs citării (de exemplu, spitalizare, deces în familie, forţă majoră, cercetare penală etc.) absenţa se consideră justificată, iar analiza cauzei se poate amâna la o şedinţă ulterioară.

(3) În caz de absenţă nejustificată, analiza cauzei se va realiza în lipsa celui chemat, specificându-se această situaţie în procesul-verbal al şedinţei.

Art. 18. - Comisia adoptă una din următoarele hotărâri:

a)    declararea vinovăţiei psihologului în cauză şi sancţionarea acestuia;

b)    declararea nevinovăţiei şi clasarea cazului;

c)    reanalizarea cazului.

Art. 19. - În cazul în care Comisia constată că fapta comisă de psihologul cercetat întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni,  va propune Comitetului director sesizarea organelor de urmărire penală.

Art. 20. - Dosarul cauzei se păstrează în arhiva Colegiului.

CAPITOLUL V

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Art. 21. - Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile lucrătoare de la judecarea abaterii.

Art. 22. - (1) Sancţiunile disciplinare se aplică luând în considerare următoarele elemente:

a)    caracterul şi gravitatea abaterii;

b)    activitatea desfăşurată anterior;

c)    împrejurările în care abaterea a fost săvârşită;

d)    cauzele şi consecinţele acesteia;

e)    gradul de vinovăţie;

f)     conduita psihologului pe perioada cercetării prealabile.

(2) Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea sancţiunii.

Art. 23. - (1) Actul administrativ de sancţionare a psihologului este emis de organismele competente să aplice sancţiuni disciplinare,  potrivit art. 3.

(2) Actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu:

a)    menţionarea faptei care constituie abatere deontologică, disciplinară sau profesională;

b)    precizarea prevederilor care au fost încălcate de către psiholog;

c)    temeiul legal în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

d)    termenul de contestare;

e)    indicarea forurilor de conducere ale Colegiului la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

(3) Actul administrativ de sancţionare poate cuprinde şi alte date şi elemente.

CAPITOLUL VI

Contestarea sancţiunilor disciplinare

Art. 24. - Sancţiunea disciplinară se comunică personal psihologului în cauză, cu semnătură de primire, ori prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa acestuia.

Art. 25. - (1) Sancţiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată, după caz, Comitetului director sau Colegiului Consiliului, în termen de 7 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă sau de la data comunicării.

(2) În situaţia în care psihologul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte la expirarea termenului.

Art. 26. - (1) Asupra contestaţiei organele prevăzute la art. 25, alin (1) se pronunţă, prin decizie motivată, în termen de 30 zile lucrătoare.

(2) Prin decizia motivată se poate dispune, după caz:

a)    respingerea contestaţiei şi menţinerea sancţiunii aplicate;

b)    admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai uşoare;

c)    admiterea contestaţiei şi anularea dispoziţiei de sancţionare.

(3) Comunicarea deciziei motivate către psihologul sancţionat se face conform art. 24 din prezentul cod.

Art. 27. - Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d) şi f) atrage radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România sau din Catalogul structurilor de psihologie, după caz.

Art. 28. - (1) Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, după cum urmează:

a)    în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b);

b)    în termen de un an de la expirarea termenului pentru care a fost aplicată sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. c).

(2) Orice altă abatere deontologică, disciplinară sau profesională  săvârşită pâna la radierea sancţiunii constituie circumstanţă agravantă care va fi avută în vedere la judecarea acestei abateri.

CAPITOLUL VII

Medierea litigiilor

Art. 29. - Comitetul director mediază litigiile dintre psihologi cu drept de liberă practică, dintre aceştia şi beneficiarii serviciilor psihologice, precum şi dintre psihologi şi angajatorii acestora, în probleme legate de exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Art. 30. - (1) Psihologii au obligaţia ca, atunci când se găsesc într-o situaţie de litigiu legată de exercitarea profesiei cu alt membru al Colegiului, înainte de a apela la instanţele de judecată, la mijloacele mass-media sau la intervenţia altor autorităţi competente să se adreseze Comisiei.

(2) Comisia va convoca părţile în litigiu şi pe baza probelor administrate de către părţi şi a acelora pe care, considerându-le necesare le solicită, va încerca soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 31. - Prezentul Cod de procedură disciplinară intră în vigoare după aprobarea lui de către Convenţia naţională a Colegiului Psihologilor din România.