COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

 

 

 HOTĂRÂRE

pentru aprobarea normelor privind competenţele profesionale ale psihologilor cu drept de liberă practică

 

 

În temeiul dispoziţiilor art. 24 lit. c) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, precum  şi  dispoziţiilor art. 19 şi art. 51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin H. G. nr. 788/2005,

 

 Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România h o t ă r ă ş t e:  

 

           Art. 1. - Se aprobă normele privind compeţentele profesionale  în profesia de psiholog, denumite în continuare norme, potrivit anexei la prezenta hotărâre.

           Art. 2. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare de la data aprobării prin hotărâre a Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România, denumit în continuare Comitetul director.

           (2) De la data aprobării normelor prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, acestea reprezintă cadrul normativ unic de stabilire a competenţelor profesionale ale profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, în condiţiile legii.

            Art. 3. – (1) Prezenta hotărâre este emisă în vederea stabilirii standardelor de calitate în serviciile psihologice de către Colegiul Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu.

            (2) De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

            Art. 4. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

           

Preşedintele Comitetului director al

Colegiului Psihologilor din România,

Mihai Aniţei

 

 

 

 

 

Bucureşti, 6 mai 2011

Nr. 1.

 


                                                                                                            ANEXĂ

 

NORMELE

privind competenţele profesionale în profesia de psiholog

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. – (1)Prezentele norme reglementează criteriile de evaluare, definirea şi conţinutul competenţelor profesionale în profesia de psiholog cu drept de liberă practică.

(2) Competenţele profesionale în profesia de psiholog cu drept de liberă practică sunt prevăzute în atestatul de liberă practică, potrivit fiecărei specialităţi profesionale şi trepte de specializare, în condiţiile prezentelor norme.

(3) Competenţele profesionale reprezintă componenta de bază în analizarea activităţii profesionale, pentru obţinerea treptelor de specializare, precum şi în procesul de avizare şi creditare a programelor de formare profesională continuă.

Art. 2.– (1) În exercitarea profesiei, psihologul cu drept de liberă practică, denumit în continuare psiholog, este obligat să respecte și să nu depășească competenţele profesionale aferente specialităţii profesionale în care a obţinut atestatul de liberă practică, în condiţiile prezentelor norme.

(2) Nerespectarea condiţiilor de competenţă profesională specifice atestatului de liberă practică obţinut constituie abatere disciplinară.

(3) Forma şi conţinutul atestatelor de liberă practică, precum şi a certificatelor privind acordarea competenţelor profesionale sunt aprobate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

 

CAPITOLUL II

Semnificaţia unor termeni

 

Art. 3. - În înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

            a) specialitatea profesională – una dintre specialităţile prevăzute în art. 15 – art. 18 din Normele de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005;

            b) competenţa profesională – unitatea sau unităţile de competenţă aferentă dreptului de liberă practică într-o specialitate profesională, prevăzute în prezentele norme; competenţa profesională poate fi generală, indiferent de treapta de specializare profesională sau specifică, particularizată doar pentru o anume treaptă de specializare profesională;

            c) treapta de specializare – treapta sau gradul profesional, aferente nivelului de competenţă profesională obţinut, potrivit prezentelor norme;

            d) creditele profesionale - valori numerice, stabilite de către comisiile aplicative şi aprobate prin hotărârea Comitetului director, pentru evaluarea compeţentelor profesionale obţinute în urma exercitării profesiei de psiholog şi/sau urmării modalităţilor specifice de formare profesională continuă.

 

CAPITOLUL III

Competenţele profesionale

 

SECTIUNEA 1

Dispoziţii comune

 

Art. 4. – (1) Competenţeleprofesionale se stabilesc prin hotărâre a Comitetului director, pe baza propunerilor înaintate de către comisiile aplicative, ca urmare a desfaşurării procedurilor de analiză a cererilor privind obţinerea atestatelor de liberă practică, în condiţiile prezentelor norme.

(2) Interpretarea oricăror prevederi referitoare la competenţele profesionale obţinute prin atestatul de liberă practică reprezintă o prerogativă a comisiilor aplicative.

(3)Psihologul  respectă în exercitarea profesiei următoarele condiţii generale:

a) profesează numai în formele de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, prevăzute la art. 13 din Legea nr. 213/2004, respectiv art. 43 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, respectiv prin intermediul cabinetelor individuale, cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale de psihologie, înregistrate la Colegiul Psihologilor din România, precum şi pe baza contractelor individuale de muncă încheiate cu beneficiarii serviciilor psihologice sau a actelor de numire în functţe, în cadrul structurilor de psihologie avizate de către Comitetul director;

b) urmează stagiul de supervizare profesională şi desfăşoară activităţi specifice acestuia, după caz;

c) respectă dispoziţiile Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

d) exercită profesia numai în condiţiile obţinerii atestatului de liberă practică în specialitate, respectiv în limita competenţelor profesionale descrise în atestatul de liberă practică deţinut.

(4) Psihologul respectă în exercitarea profesiei următoarele condiţii specifice:

a) utilizează numai metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică specifice specialităţii de competenţă, potrivit practicii profesionale în domeniu, precum şi metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică standardizate, avizate de către Comitetul director, aferente treptei de specializare şi formei de atestare obţinute, în condiţiile legii;

b) îşi desfăşoară activitatea profesională într-un spaţiu de minim 12 m², suprafaţă utilă, cu respectarea condiţiilor de luminozitate, aerisire şi termoizolaţie necesare, având acces la un spaţiu de aşteptare şi la un grup sanitar;

c) se asigura de îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru asigurarea confidenţialităţii actului psihologic, precum şi securităţii fizice şi psihice a beneficiarilor serviciilor psihologice.

 (5) În structurile de psihologie în care psihologul îşi desfăşoară activitatea profesională pe baza contractelor individuale de muncă sau a actelor de numire în funcţie, entitatea angajatoare sau instituţia publică au obligaţia asigurării condiţiilor prevăzute la alin. (3) si (4).

(6) Angajatorii în serviciul cărora se află psihologii salariaţi au obligaţia de a sprijini procesul de formare profesională a acestora, precum şi activitatea de supervizare profesională, la debutul in profesie.

 

 

SECTIUNEA a 2-a

Evaluarea şi acordarea competenţelor şi a creditelor profesionale

 

 Art. 5. – (1) Evaluarea competenţelor profesionale se realizează prinintermediul creditelor profesionale şi a experienţei profesionale relevante dovedite.

 (2) Evaluarea competenţelor profesionale se realizează în cadrul procedurilor de obţinere a atestatelor de liberă practică şi a avizelor profesionale acordate pentru modalităţile de formare profesională continuă.

(3)Obţinerea competenţelor generale şi specifice presupune finalizarea studiilor universitare de licenţă în psihologie sau asimilate, respectiv finalizarea formării profesionale complementare în specialitate, după caz.

(4) Regimul creditelor profesionale este reglementat prin hotărârea Comitetului director.

 Art. 6. – (1) Competenţele profesionale în profesia de psiholog, respectiv în unele activităţi psihologice, se acordă numai de către Colegiul Psihologilor din România.

(2) Competenţele profesionale în profesia de psiholog se acordă numai persoanelor stabilite prin art. 2 din Legea nr. 213/2004.

 (3) Competenţele profesionale în unele specialităţi sau activităţi psihologice, în afara profesiei de psiholog, se acordă doar persoanelor prevăzute la art. 15-18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, persoane care desfăşoară o parte dintre activităţile psihologice prevăzute de art. 5 din Legea nr. 213/2004, în exercitarea altor profesii sau ocupaţii, cu respectarea standardelor de calitate în serviciile psihologice, în condiţiile prezentelor norme.

 (4) Competenţele profesionale aferente atestatului de liberă practică obţinut dau dreptul la practicarea profesiei de psiholog sau a unor activităţi psihologice, în fiecare dintre specialităţile profesionale, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL IV

Criterii de evaluare a competenţelor profesionale avute în vedere de către Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie

 

SECŢIUNEA I

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologie clinică

 

Art. 7.– (1) Psihologia clinică studiază şi intervine asupra factorilor psihologici cu relevanţă pentru stările de sănătate şi de boală.

(2) Competenţele profesionale în specialitatea psihologie clinică pot fi obţinute numai în cadrul profesiei de psiholog, respectiv de către persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberă practică.

 (3)Fiecărei trepte de specializare şi forme de atestare îi corespunde un set de competenţe generale şi specifice, care reprezintă un atribut profesional exclusiv al psihologului cu drept de liberă practică în specialitatea psihologie clinică, denumit în continuare psiholog clinician.

Art. 8.- (1) Psihologul clinician are următoarele competenţe generale:

a) cunoaştere a bazei teoretice şi a eticii profesionale în psihologia clinică;

b) psihodiagnostic şi evaluare clinică;

c) intervenţie, asistenţă si consultanţă psihologică;

d) cercetare;

e) formare profesională complementară şi continuă, după caz.

Art. 9.- Competenţele generale stabilite pentru specializarea în psihologie clinică se detaliază cu competenţe specifice în funcţie de treapta de specializare şi forma de atestare a psihologului clinician.

Art. 10. – (1) Competenţele generaleîn specialitatea psihologie clinicăaferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt următoarele:

a) cunoaşterea bazei teoretice şi a eticii profesionale în psihologia clinică: cunoaşterea şi însuşirea modelelor de sănătate şi boală, a teoriilor învăţării şi dezvoltării psihologice, a noţiunilor fundamentale de psihologie generală şi psihodiagnostic, precum şi însuşirea eticii şi deontologiei profesionale;

b) psihodiagnostic şi evaluare clinică: evaluarea subiectiv-emoţională, evaluarea cognitivă, evaluarea comportamentală, evaluarea psiho-fiziologică, evaluarea simplă a personalităţii şi a mecanismelor de coping, adaptare sau defensive, evaluarea psihologică asociată activităţilor cu cupluri, familii sau a altor grupuri, evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice, evaluarea dezvoltării psihologice;

c) intervenţie, asistenţă şi consultanţă psihologică: educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos, prevenirea îmbolnăvirilor, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor de promovare a sănătăţii şi de prevenire a îmbolnăvirilor la nivel individual, de grup, comunitar şi/sau guvernamental, intervenţii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale din aria psihopedagogiei speciale în condiţii de psihopatologie, consiliere şi terapie suportivă, optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (coaching psihologic);

d) cercetare şi formare profesională complementară şi continuă, după caz: cunoaşterea noţiunilor fundamentale de metodologia cercetării, participarea la sau iniţierea unor activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale, formarea profesională continuă, organizarea unor workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Psihologul clinician practicant în supervizare îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generaleîn specialitatea psihologie clinicăaferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), numai sub condiţia desfăşurării activităţilor specifice de supervizare profesională.

Art. 11.– (1) Competenţele generale în specialitatea psihologie clinică aferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare autonomă sunt toate competenţele profesionale menţionate la art. 10 alin. (2), lit. a)-d), la care se adaugă următoarele competenţe specifice:

a) psihodiagnostic şi evaluare clinică: investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice; evaluarea neuropsihologică; evaluarea complexă a personalităţii (ex. trăsături caracteriale, de temperament, aptitudinale etc.) şi a mecanismelor de coping, adaptare sau defensive; evaluarea stării de sănătate mentală, în limita competenţei psihologului, ca precondiţie pentru angajare şi/sau desfăşurarea unor activităţi care impun prin lege examinare psihologică;

b) intervenţie, asistenţă si consultanţă psihologică: terapii standard de relaxare şi sugestive; consiliere specifică obiectivelor medicale, precum creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice, asistenţa bolnavilor terminali, terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reabilitare (incluzand elemente de ergoterapie/terapii ocupationale) precum cele individuale, de grup, cuplu şi familie;

c) cercetare: unde poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale, formare profesională continuă, prin organizarea de workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Psihologul clinician practicant autonom îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generaleşi competentelorspecifice în specialitatea psihologie clinicăaferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare autonomă, prevăzute la alin. (1).

Art. 12.– (1) Competenţele generaleîn specialitatea psihologie clinică aferente treptei de specializare psiholog specialist, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele profesionale ale psihologului clinician practicant autonom, la care se adaugă următoarele competenţe specifice:

a) psihodiagnostic şi evaluare clinică: evaluarea psihologică a gradului de discernământ al persoanelor, evaluare neuropsihologică complexă;

b) intervenţie, asistenţă şi consultanţă: consiliere în situaţii de criză, managementul conflictului, mediere şi negociere; consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi în psihologie clinică, dacă aceştia o cer şi nu se suprapune cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologului clinician principal;

c) cercetare şi formare profesională continuă: poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale, poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Psihologul clinician specialist autonom îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitatea psihologie clinică aferente treptei de specializare psiholog specialist, forma de atestare autonomă, prevăzute la alin. (1).

Art. 13.– (1) Competenţele generaleîn specialitatea psihologie clinică aferente treptei de specializare psiholog principal, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele profesionale ale psihologului clinician principal autonom, la care se adaugă urmatoarele competenţe specifice:

a) psihodiagnostic şi evaluare clinică: evaluare psihologică asociată expertizei avansate, evaluarea psihologică a psihologilor, când este cazul, alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice complexe;

b) intervenţie, asistenţă şi consultanţă: terapii de scurtă durată, precum cele individuale, de grup, cuplu şi familie, focalizate pe probleme subclinice, consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi şi/sau specialişti în psihologie clinică, dacă aceştia o cer, precum cele care nu se suprapun cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologul clinician principal;

c) cercetare şi formare profesională continuă: poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale, poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Psihologul clinician principal autonom îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitatea psihologie clinică aferente treptei de specializare psiholog principal, forma de atestare autonomă, prevăzute la alin. (1).

Art. 131. – Competenţele generale şi specifice aferente specialităţii psiholog clinician  pot fi modificate şi completate, la propunerea Comisiei de psihologie clinică şi psihoterapie, prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

 

 

SECTIUNEA a II-a

Definirea competenţelor profesionale

 în specialitatea consiliere psihologică (clinică)

 

 

Art. 14. – (1) Consilierea psihologică este intervenţie psihologică în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau în scopul promovării sănătăţii, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament ale beneficiarilor.

(2) Consilierea psihologică se deosebeşte de consilierea educaţională, şcolară şi vocaţională, dar poate cuprinde şi unele competenţe aferente acestei specialităţi, focalizându-se pe optimizarea personală şi ameliorarea problemelor subclinice, psiho-emoţionale şi de comportament ale beneficiarilor.

(3) Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie, focalizându-se pe optimizare şi dezvoltare personală, pe probleme psihologice sau de patologie somatică în care sunt implicaţi factori psihologici.

(4) Consilierea psihologică se poate realiza în regim individual, în regim colectiv sau în grup sau în regim de grup, respectiv în cuplu sau în familie.

(5) Consilierea psihologică înţeleasă ca specialitate profesională nu include şi nu se confundă cu competenţele  specifice de consiliere psihologică aferente celorlalte specialităţi profesionale, aceasta vizează doar domeniul sănătăţii şi activităţilor conexe domeniului sănătăţii.

Art. 15.- (1) Competenţele profesionale în specialitatea consiliere psihologică pot fi obţinue numai în cadrul profesiei de psiholog, respectiv de către persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberă practică în specialitate.

(2)Fiecărei trepte de specializare şi forme de atestare îi corespunde un set de competenţe generale şi specifice, care reprezintă un atribut profesional exclusiv al psihologului cu drept de liberă practică în specialitatea consiliere psihologică, denumit în continuare consilier psihologic.

(3)Consilierul psihologicare următoarele competenţe:

  1. evaluarea cerinţelor sau problemelor beneficiarilor serviciilor psihologice;
  2. cunoaşterea şi conceptualizarea psihologică a cerinţelor şi/sau a problemelor beneficiarilor;
  3. realizarea relaţiei de consiliere şi managementul acesteia;
  4. intervenţii psihologice individuale şi de grup;
  5. evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.

(4) Competenţele generale şi competenţele specifice ale consilierului psihologic derivă din componentele procesului de consiliere.

(5) Competenţele generale stabilite pentru specializarea consiliere psihologică se detaliază cu competenţe specifice în funcţie de treapta de specializare şi forma de atestare a consilierului psiholog.

Art. 16. - (1) Competenţele generaleîn specialitatea consiliere psihologică aferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt următoarele:

  1. cunoaşterea şi conceptualizarea psihologică a cerinţelor şi/sau a problemelor beneficiarilor:
  2. evaluarea cerinţelor sau problemelor beneficiarilor serviciilor psihologice,
  3. realizarea relaţiei de consiliere şi managementul acesteia,
  4. intervenţii psihologice individuale şi de grup: intervenţie psihologică, circumscrisă de forma specifică de consiliere psihologică: de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere; în probleme psihologice şi în situaţii de risc; în menţinerea sănătăţii, educaţia pentru sănătate, prevenţia primară şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial, tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare; de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi;
  5. evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia,

            (2) Competenţele generaleîn specialitatea consilier psihologic aferente treptei de specializare psiholog practicant, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele profesionale menţionate la art. 16 alin. (1), lit. a)-e), la care se adaugă următoarele competenţe specifice:

  1. cunoaşterea şi conceptualizarea psihologică a cerinţelor şi/sau a problemelor beneficiarilor;
  2. evaluarea cerinţelor sau problemelor beneficiarilor serviciilor psihologice;
  3. realizarea relaţiei de consiliere şi managementul acesteia;
  4. intervenţii psihologice individuale şi de grup;
  5. evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.

           (3) Competenţele generaleîn specialitatea consilier psihologic aferente treptei de specializare psiholog specialist, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele profesionale menţionate la art. 16 alin. (2), lit. a)-e), la care se adaugă următoarele competenţe specifice:

  1. cunoaşterea şi conceptualizarea psihologică a cerinţelor şi/sau a problemelor beneficiarilor;
  2. evaluarea cerinţelor sau problemelor beneficiarilor serviciilor psihologice;
  3. realizarea relaţiei de consiliere şi managementul acesteia;
  4. intervenţii psihologice individuale şi de grup;
  5. evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.

(4) Competenţele generaleîn specialitatea consilier psihologic aferente treptei de specializare psiholog principal, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele profesionale menţionate la art. 16 alin. (3), lit. a)-e), la care se adaugă următoarele competenţe specifice:

a) cunoaşterea şi conceptualizarea psihologică a cerinţelor şi/sau a problemelor beneficiarilor;

b) evaluarea cerinţelor sau problemelor beneficiarilor serviciilor psihologice;

  1. realizarea relaţiei de consiliere şi managementul acesteia;
  2. intervenţii psihologice individuale şi de grup;
  3. evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.

            (5) Competenţele generale şi specifice descrise sunt rafinate în exerciţiul profesional prin experienţa profesională reflectată în formele de atestare şi treptele de specializare în consilierea psihologică.

            (6) Cercetarea, formarea profesională şi continuă se vor face, după caz, specific fiecărei trepte de specializare.

Art. 17. – (1)Competenţelegenerale şi specificeîn specialitatea consiliere psihologică sunt obţinute în mod distinct, pentru fiecare formă de atestare şi treaptă de specializare, potrivit metodei psihoterapeutice în care a fost realizată formarea profesională complementară, recunoscute de către Colegiu.

(2) Indiferent de treapta de specializare şi forma de atestare obţinută prin atestatul de liberă practică în specialitatea consiliere psihologică, în atestatul de liberă practică se înscriu toate competenţele generale şi specifice prevăzute la art. 16, cu menţiunea "Prezentele competenţe sunt utilizate în condiţiile profesionale specifice fiecărei metode psihoterapeutice, potrivit treptei de specializare şi formei de atestare prevăzute în atestatul de liberă practică."

Art. 18. – Compeţentele generale şi specifice aferente specialităţii consiliere psihologică  pot fi modificate şi completate, la propunerea Comisiei de psihologie clinică şi psihoterapie, prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Definirea compeţentelor profesionale în specialitatea psihoterapie

 

Art. 19. – (1)Psihoterapia constă în intervenţia psihologică realizată în mod ştiinţific şi în spirit umanist, în scopul promovării sănătăţii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice, precum şi în situaţii de urgenţă şi risc.

(2)Psihoterapia se poate realiza în regim individual, în grup sau colectiv, precum şi în cuplu sau în familie.

Art. 20. - Componentele unui proces de psihoterapie sunt următoarele:

  1. psihodiagnostic şi evaluare clinică;
  2. conceptualizarea clinică;
  3. relaţia psihoterapeutică;
  4. intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
  5. evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

Art. 21. –(1) Competenţele generale şi specifice în specialitatea psihoterapie derivă din componentele procesului de psihoterapie, acestea fiind următoarele:

  1. evaluarea psihologică, circumscrisă formei specifice de psihoterapie;
  2. intervenţie psihologică, circumscrisă formei specifice de psihoterapie, realizată în următoarele forme: de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere, în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;în menţinerea sănătăţii, educaţia pentru sănătate, prevenţia primară  şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial, tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare si reabilitare;de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
  3. cercetare,în cadrul limitelor competenţelor sale;
  4. educaţie şi formare profesională continuă şi complementară, în limitele competenţelor date de treptele de specializare.

            (2) Competenţele generale şi specifice sunt rafinate în exerciţiul profesional prin experienţa profesională reflectată în formele de atestare şi treptele de specializare în psihoterapie.

Art. 22.– (1) Competenţelegenerale şi specificeîn specialitatea psihoterapie sunt obţinute în mod distinct, pentru fiecare formă de atestare şi treaptă de specializare, potrivit metodei psihoterapeutice în care a fost realizată formarea profesională complementară, recunoscute de către Colegiu.

(2) Indiferent de treapta de specializare şi forma de atestare obţinută prin atestatul de liberă practică în specialitatea psihoterapie, în atestatul de liberă practică se inscriu toate competenţele generale şi specifice prevăzute la art. 20, cu menţiunea "Prezentele competenţe sunt utilizate în condiţiile profesionale specifice fiecărei metode psihoterapeutice, potrivit treptei de specializare şi formei de atestare prevăzute în atestatul de liberă practică."

Art. 23.– (1) Competenţele profesionale în specialitatea psihoterapie pot fi obţinute atât de către psihologi, respectiv de către persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberă practică în specialitate, cât şi de către persoanele prevăzute în mod limitativ în art. 15 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005.

(2)Competenţele generale şi specifice în specialitatea psihoterapie sunt atestate şi certificate numai de către Colegiu, în condiţiile legii.

(3) Acordarea competenţelor profesionale în specialitatea psihoterapie unor persoane prevăzute în mod limitativ în art. 15 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, se realizează prin certificatul privind acordarea competenţelor profesionale generale şi specifice în specialitatea psihoterapie, în condiţii similare procedurii de acordare a atestatului de liberă practică.

Art. 24.Competenţele generale şi specifice aferente specialităţii  psihoterapie  pot fi modificate şi completate, la propunerea Comisiei de psihologie clinică şi psihoterapie, prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

 

 

CAPITOLUL V

Criterii de evaluare a competenţelor profesionale avute în vedere de către Comisia de psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor

 

SECŢIUNEA I

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională

 

Art. 25.– (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, în treapta de specializare psiholog principal, psiholog specialist şi psiholog practicant în forma de atestare autonomă, sunt următoarele:

a) analiza psihologică a muncii;

b) evaluarea psihologică în vederea angajării, selecţiei, autorizării, atestării sau menţinerii în funcţie sau la solicitarea instituţiilor abilitate;

c) orientare, formare şi repartizare în muncă după criterii psihologice;

d) analiza sau evaluarea psihologică şi prevenirea incidentelor, evenimentelor şi accidentelor de muncă;

e) analiza şi prevenirea fenomenelor de inadaptare profesională;

f) diagnoza şi managementul stresului ocupaţional;

g) diagnoza şi evaluarea modalităţiilor de optimizare a adaptării operatorului uman în activitatea de muncă;

h) evaluarea performanţelor profesionale;

i) evaluarea activităţii de muncă în vederea proiectării grilelor de salarizare;

j) consultanţă psihologică pentru managementul resurselor umane; realizarea de studii şi cercetări ergonomice în vederea optimizării performanţelor resurselor umane în activitatea de muncă;

k) iniţiere şi participare la activităţi de cercetare şi dezvoltare;

l) organizarea, coordonarea şi formarea de servicii de formare profesională continuă şi complementară;

m) diagnoză şi intervenţie organizaţională;

n) informare  şi consiliere în vederea reconversiei socio-profesionale;

o) planificarea forţei de muncă;

p) analiza fluctuaţiei de personal;

r) diagnoza satisfacţiei şi motivaţiei în muncă;

s) diagnoza comportamentului contraproductiv în organizaţii;

ş) diagnoză şi stimularea ataşamentului faţă de organizaţii;

t) diagnoză şi stimularea comportamenului civic;

ţ) diagnoza culturii organizaţionale;

u) diagnoza climatului organizaţional;

v) diagnoza justiţiei organizaţionale;

w) formarea echipelor de muncă şi diagnoza încrederii în echipă;

y) evaluarea leadershipului.

(2) Psihologii în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 26.– (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, în treapta de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt cele prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a)-d) şi k).

(2) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, în treapta de specializare psiholog practicant autonom, sunt cele prevăzute la art. 25 alin. (1), mai puţin lit. m),  l) şi y).

(3) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, în treapta de specializare psiholog specialist, sunt cele prevăzute la art. 25 alin. (1), mai puţin lit. l)

(4) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională, în treapta de specializare psiholog principal, sunt toate cele prevăzute la art. 25 alin. (1).

(5) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia muncii şi organizaţională pot fi modificate şi completate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiei aplicative.

 

SECTIUNEA a II-a

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologia transporturilor

 

Art. 27. - (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor, în treapta de specializare psiholog principal, psiholog specialist şi psiholog practicant în forma de atestare autonomă, sunt următoarele:

a) analiza psihologică a muncii în domeniul transporturilor;

b) evaluarea psihologică în vederea angajării, selecţiei, autorizării sau menţinerii în funcţie în raport cu tipul de transport, exclusiv  a persoanelor care concură la siguranţa circulaţiei, precum şi a persoanelor din domeniul transporturilor speciale şi marfuri periculoase, ADR;

c) evaluarea psihologică la obţinerea permisului auto;

d) orientare, formare profesională şi repartizare în muncă după criterii psihologice;

e) prevenirea incidentelor, accidentelor şi evenimentelor în transporturi ;

f) intervenţii în stabilirea cauzelor accidentelor din transporturi;

g) evaluarea performanţelor profesionale;

h) consiliere şi consultanţă profesională;

i) educarea şi  implementarea de comportamente profesionale pentru evitarea riscurilor;

j) intervenţie în pregătirea şi formarea personalului cu atribuţii în domeniul siguranţei circulaţiei şi a navigaţiei;

k) evaluarea psihologică în vederea angajării, selecţiei, autorizării sau menţinerii în funcţie a persoanelor care concură la siguranţa circulaţiei, precum şi a persoanelor din domeniul transporturilor speciale şi mărfuri periculoase, ADR;

l) intervenţii în proiectarea şi amenajarea vehiculelor şi instalaţiilor din transporturi.

(2) Psihologii în specialitatea psihologia transporturilor îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 28.- (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor, în treapta de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a) şi c).

(2) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor, în treapta de specializare psiholog practicant autonom, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1), mai puţin h), j), k) şi l).

(3) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor, în treapta de specializare psiholog specialist, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1), mai puţin lit. j).

(5) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor, în treapta de specializare psiholog principal, sunt toate cele prevăzute la art. 27.

(2) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia transporturilor pot fi modificate şi completate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiei aplicative.

(3) În cazul unor acorduri sau protocoale încheiate cu autorităţi sau instituţii publice responsabile din domeniul transporturilor, competenţele psihologilor din specialitatea psihologia transporturilor pot fi modificate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

 

SECŢIUNEA a III-a

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologia aplicată în servicii

 

Art. 29. - (1)Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii, în treapta de specializare psiholog principal, psiholog specialist şi psiholog practicant în forma de atestare autonomă, sunt următoarele:

a) informare şi consiliere în vederea reconversiei şi integrării socioprofesionale;

b) evaluare şi consilere pentru plasarea în muncă a personalului cu dizabilităţi;

c) consiliere în vederea integrării socioprofesionale a persoanelor defavorizate;

d) informare şi consilierea organizaţiilor guvernamentale în stabilirea politicilor sociale;

e) informarea şi consilierea organizaţiilor nonguvernamentale în acordarea de asistenţă persoanelor aflate în dificultăţi sociale, materiale;

f) negocierea raportului patronat şi sindicate;

g) negocierea în situaţii de criză: luarea de ostatici sau conflicte;

h) diagnoza comportamentului consumatorului;

i) informarea şi consilierea organizaţiilor în domeniul psihologiei consumatorului;

j) dezvoltarea unor atitudini şi comportamente ecologice orientate spre salvgardarea mediului natural;

k) dezvoltarea unor atitudini şi comportamente civice, orientate spre toleranţă, combaterea discriminării;

l) identificarea factorilor sociali, politici, economici care contribuie la confort psihic;

m) diagnoză şi intervenţie în domeniul sportului;

n) informarea şi consilierea factorilor responsabili în organizarea timpului liber;

o) informarea, consilierea, asistenţa şi intervenţia în psihologia turismului;

p) informarea, consilierea şi intervenţia în psihologia politică;

r) asistenţă şi consiliere în psihologia marketing-ului şi în psihologie economică.

(2) Psihologii atestaţi în specialitatea psihologia aplicată în servicii îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 30.- (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii, în treapta de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a), d), e), i), j) k), n) şi o).

(2) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii, în treapta de specializare psiholog practicant autonom, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1), mai puţin lit. g) şi p).

(3) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii, în treapta de specializare psiholog specialist, sunt cele prevăzute la art. 27 alin. (1), mai puţin lit. p).

(4) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii, în treapta de specializare psiholog principal, sunt toate cele prevăzute la art. 27.

(5) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologia aplicată în servicii pot fi modificate şi completate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiei aplicative.

 

CAPITOLUL VI

Criterii de evaluare a competenţelor profesionale avute în vedere de către Comisia de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională

 

SECŢIUNEA I

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională

 

Art. 31. – Activităţile specifice specialităţii psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională sunt următoarele:

  1. evaluarea şi psihodiagnoza dezvoltării cognitive, afectiv-motivaţionale şi a personalitatăţii copiilor şi tinerilor;
  2. evaluarea profilului cognitiv, afectiv şi de personalitate al membrilor familiei şi cadrelor didactice din sistemul de învăţământ;
  3. consiliere şcolară în vederea optimizării sau eficientizării învăţării, promovării atitudinilor şi conduitelor sanogene şi a dezvoltării personale, a depăşirii situaţiilor  de criză, conflict şi risc;
  4. consiliere vocaţională vizând identificarea aptitudinilor, valorilor şi intereselor profesionale, optimizarea deciziilor privind cariera şi integrarea pe piaţa muncii;
  5. intervenţie psihologică (primară, secundară, terţiară)  în scopul: optimizării autocunoaşterii şi dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament de intensitate subclinică;
  6.  consiliere şi intervenţie psiho-educaţională în instituţii, organizaţii şi comunitate;
  7. consultanţă de specialitate oferită cadrelor didactice, părinţilor, personalului administrativ, liderilor comunitari;
  8. cercetare psihologică în domeniul de specialitate şi în cadrul definit de competenţele sale;
  9.  formare profesională/personală continuă în psihologie, în cadrul definit de competenţele sale.

Art. 32.(1)Competenţele generale ale psihologilor în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, sunt următoarele:

a) evaluarea şi psihodiagnoza dezvoltării cognitive, afectiv-motivaţionale şi a personalitatăţii copiilor şi tinerilor;

  1. evaluarea profilului cognitiv, afectiv şi de personalitate al membrilor familiei şi cadrelor didactice din sistemul de învăţământ ;
  2. consiliere şcolară în vederea optimizării/eficientizării învăţării, promovării  atitudinilor şi conduitelor sanogene şi a dezvoltării personale, a depăşirii situaţiilor  de criză, conflict şi risc;
  3. consiliere vocaţională vizând identificarea aptitudinilor, valorilor şi intereselor profesionale, optimizarea deciziilor privind cariera şi integrarea pe piaţa muncii;
  4. intervenţie psihologică (primară) în scopul optimizării autocunoaşterii şi dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament de intensitate subclinică;
  5.  consiliere şi intervenţie psiho-educaţională în instituţii, organizaţii şi comunitate;
  6. consultanţă de specialitate oferită cadrelor didactice, părinţilor, personalului administrativ, liderilor comunitari;
  7. cercetare psihologică în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Psihologii în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 33. – Competenţele specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, treapta de specializare psiholog practicant, forma de atestare în condiţii de supervizare, sunt cuprinse în competenţele generale prevăzute la art. 32, în următoarele limite:

            a) să cunoască diferite instrumente şi metode de evaluare şi psihodiagnoză a dezvoltării cognitive, afectiv-motivaţionale şi a personalitatăţii copiilor şi tinerilor;

            b) să cunoască diferite instrumente şi metode de evaluare a profilului cognitiv, afectiv şi de personalitate al membrilor familiei şi cadrelor didactice din sistemul de învăţământ;

            c) să selecteze corect metoda de evaluare în funcţie de impactul acesteia asupra comportamentului, de factorii contextuali şi de mediu;

            d) să evalueze problemele elevilor în vederea iniţierii unor activităţi de consiliere psiho-educaţională şi vocaţională sau/şi intervenţie psihologică;

            e) să lucreze în echipă cu toţi factorii implicaţi pentru întocmirea fişelor de cunoaştere psiho-pedagogică a elevilor şi pentru stabilirea traseului educaţional/vocaţional personalizat;

            f) să utilizeze adecvat informaţii din surse variate şi să le integreze cu datele obţinute de la alţi specialişti;

            g) să utilizeze adecvat testele psihologice si să acorde atenţie calităţilor psihometrice ale acestora: validitate, fidelitate, etalon pe populaţie românească;

            h)să evalueze maturitatea şcolară şi profilul aptitudinal al elevilor în vederea orientării şcolare şi profesionale;

            i) să cunoască tehnici de prevenţie/intervenţie  consiliere psiho-educaţională şi vocaţională la nivel individual în scopul optimizării autocunoaşterii şi dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor cognitive-emoţionale şi de comportament de intensitate subclinică;

            j) să utilizeze tehnici de consiliere şcolară în vederea optimizării/eficientizării învăţării, promovării atitudinilor şi conduitelor sanogene şi a dezvoltării personale, a depăşirii situaţiilor  de criză, conflict şi risc;

            k) să  desfăşoare activităţi de consiliere şcolară şi vocaţională, pentru a facilita tranziţia elevilor/studenţilor de la un nivel de şcolarizare la altul: autocunoaştere, cunoaşterea sistemului de orientare şcolară şi profesională, luarea deciziei pentru carieră, rezolvarea de probleme, planificarea, rezolvarea conflictelor, precum şi alte activităţi specifice;

            l) să propună sau să realizeze programe de prevenţie/intervenţie psihologică primară individuale şi de grup în ariile dezvoltării personale (aria cognitivă, socio-emoţională, comportamentală etc.) adaptate diferenţelor individuale (nivel de studii, sex, mediu cultural, etapă de dezvoltare, stil de învăţare, nivelul dezvoltării intelectuale, punctele forte şi nevoile personale);

            m) să desfăşoare activităţi de prevenţie ce includ observaţii, consilere psiho-educaţională individuală;

            n) să ofere metode şi mijloace de promovare a colaborării şi parteneriatelor între instituţia şcolară, familie şi alţi specialişti;

            o) să promoveze servicii de sănătate mintală furnizate prin intermediul şcolilor şi a altor agenţi;

            p) să evalueze eficienţa programelor propuse şi implementate în şcoală;

            r) să valorifice rezultatele cercetărilor proprii şi ale altor specialişti în scopul creării unui climat psiho-educaţional adecvat;

            s) să participe la programe de cercetare în domeniul psiho-educaţional;

            s) să cunoască sistemul de educaţie din România;

            t) să participe la workshop-uri şi alte programe de formare continuă;

            t) să cunoască şi să respecte principiile etice şi deontologice;

            u) să  participe la programe de dezvoltare profesională continuă;

            v) să caute suport şi colaborare atunci când lucrează pe probleme cu care nu sunt suficient familiarizaţi;

  1. să acorde atenţie informaţiei de specialitate, cercetărilor curente, să participe la manifestări ştiinţifice, să activeze în organizaţii profesionale.

Art. 34.- (1) Competenţele specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, treapta de specializare psiholog practicant, forma de atestare autonomă, sunt toate competenţele prevăzute la art. 33, la care se adaugă competenţele specifice nivelului de studii, formare profesională complementară şi continuă, precum şi de experientei profesionale obtinute.

 (2) Competenţele specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, treaptele de specializare psihologspecialist şi psiholog principalsunt toate competenţele prevăzute la art. 33, la care se adaugă competenţele specifice carederivă dinatribuţiile specifice complexe, precum şi din parcurgereastudiilor universitare de doctorat, după caz. 

(3) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională pot fi modificate şi completate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiei aplicative.

 

 

SECŢIUNEA a II-a

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihopedagogie specială

 

Art. 35.– (1) Competenţele profesionale în specialitatea psihopedagogie specială, pot fi obţinute atât de către psihologi, respectiv de către persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberă practică în specialitate, cât şi de către categoriile de persoane stabilite prin hotărâre a Comitetului director, în aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, concretizate prin următoarele activităţi profesionale:

  1. evaluarea şi psihodiagnoza dezvoltări cognitive, afectiv-motivaţionale şi a personalitatăţii copiilor şi  tinerilor cu deficienţe/handicap şi membrilor familiei acestora;
  2. consiliere şcolară în vederea optimizării/ eficientizării învăţării, promovării atitudinilor şi conduitelor sanogene şi a dezvoltării personale, a depăşirii situaţiilor  de criză, conflict şi risc pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap;
  3. consiliere vocaţională vizând identificarea aptitudinilor, valorilor şi intereselor profesionale, optimizarea deciziilor privind cariera şi integrarea pe piaţa muncii a copiilor şi tinerilor cu deficieţe/handicap;
  4. intervenţie psihologică (primară, secundară, terţiară)  în scopul: optimizării autocunoaşterii şi dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap de intensitate subclinică;
  5. consiliere şi intervenţie psiho-educaţională în instituţii, organizaţii şi comunitate;
  6.  consultanţă de specialitate oferită cadrelor didactice, părinţilor, personalului administrativ, liderilor comunitari pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap;
  7. cercetare în psihopedagogie specială în cadrul definit de competenţele sale;
  8. formare profesională/personală continuă în psihopedagogie specială, în cadrul definit de competenţele sale;

i)      terapie logopedică;

j)      terapii specifice pentru persoanele cu deficienţe/handicap.

Art. 36.- (1)Competenţele generale şi specifice în specialitatea psihopedagogie specială  sunt atestate şi certificate numai de către Colegiu, în condiţiile legii, după cum urmează:

  1. evaluarea şi psihodiagnoza dezvoltării cognitive, afectiv-motivaţionale şi a personalităţii copiilor şi  tinerilor cu deficienţe/handicap şi membrilor familiei acestora;
  2. consiliere şcolară în vederea optimizării/eficientizării învăţării, promovării atitudinilor şi conduitelor sanogene şi a dezvoltării personale, a depăşirii situaţiilor  de criză, conflict şi risc pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap;
  3. consiliere vocaţională vizând identificarea aptitudinilor, valorilor şi intereselor profesionale, optimizarea deciziilor privind cariera şi integrarea pe piaţa muncii a copiilor şi tinerilor cu deficieţe/handicap;
  4. intervenţie psihopedagogică (primară)  în scopul optimizării autocunoaşterii şi dezvoltării personale, prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap de intensitate subclinică;
  5. consiliere şi intervenţie psiho-educaţională în instituţii, organizaţii şi comunitate, precum şi consultanţă de specialitate oferită cadrelor didactice, părinţilor, personalului administrativ, liderilor comunitari pentru copiii şi tinerii cu deficienţe/handicap;
  6. cercetare în psihopedagogie specială în cadrul definit de competenţele sale.

(2) Acordarea competenţelor profesionale în specialitatea psihopedagogie specială persoanelor prevăzute în mod limitativ în hotărârea Comitetului director se realizează prin certificatul privind acordarea competenţelor profesionale generale şi specifice în specialitatea psihopedagogie specială, în condiţii similare procedurii de acordare a atestatului de liberă practică.

(3) Competenţele specifice specialităţii psihopedagogie specială pot fi obţinute  în egală măsură de către psihologi, în condiţiile legii, dar şi de către psihopedagogi, potrivit condiţiilor stabilite prin hotărâre a Comitetului director.

(4) Exercitarea profesiei în specialitatea psihopedagogie specială implică utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică specifice specialităţii profesionale, după caz.

(5)Persoanele care au obţinut competente în specialitatea psihopedagogie specială îşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 37.– (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihopedagogie specială sunt toate competenţele prevăzute la art. 36 alin. (1), la care se adaugă competenţele specifice nivelului de studii, formare profesională complementară şi continuă, precum şi  competenţele specifice experienţei profesionale obţinute.

(2)Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihopedagogie specială pot fi modificate şi completate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiei aplicative.

 

 

 

CAPITOLUL VII

Criterii de evaluare a competenţelor profesionale avute în vedere de către Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 

SECŢIUNEA I

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale

 

Art. 38.– (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, sunt următoarele:

a) evaluarea şi selecţia profesională a resursei umane având la bază cunoaşterea profilului psihologic al candidaţilor pentru ocuparea unor funcţii sau posturi, raportarea profilului psihologic al candidaţilor la cerinţele psihologice ale postului, avizarea psihologică a candidaţilor;

b) analiza psihologică a activităţii în domeniul specific;

c)evaluarea, optimizarea şi eficientizarea performanţelor profesionale ale resursei umane din domeniul de activitate şi competenţă;

d) analiza şi prevenirea incidentelor, evenimentelor şi accidentelor de muncă în mediul specific; 

e) identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a vulnerabilităţilor psihologice individuale şi de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesională;

f) cunoaşterea, consilierea şi asistenţa psihologică a personalului;

g) diagnoza şi intervenţia organizaţională complexă şi multivariată, privind: satisfacţia şi motivaţia în muncă; comportamenul civic şi cel contraproductiv; încrederea şi loialitatea; leadershipul şi coeziunea structurilor; cultura, climatul şi justiţia în sistemul organizaţional specific;

h) managementul stresului în organizaţiile din domeniul securităţii naţionale;

i) managementul situaţiilor de criză şi negocierea;

j) asigurarea psihologică a situaţiilor operative;

k) asigurarea suportului psihologic al misiunilor şi activităţilor specifice;

l) cercetarea şi dezvoltarea metodologică în domeniul de competenţă;

m) asistenţa psihologică a persoanelor care execută pedepse privative de libertate şi a altor categorii de persoane, conform legislaţiei în vigoare şi competenţelor profesionale;

n) dezvoltarea unor atitudini şi comportamente civice orientate spre respectarea legalităţii, prevenirea şi combaterea criminalităţii, recuperarea şi reintegrarea socială;

o) formarea, orientarea şi reorientarea în activitate şi pe ruta profesională;

p) formarea profesională complementară şi continuă a psihologilor în domeniul de specialitate.

(2) Psihologii în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionaleîşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

Art. 39.– (1) Psihologul practicant în condiţii de supervizare în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionaleare toate competenţele prevăzute la art. 38, alin. (1), lit. a), c) d), e), f), h), l), m) şi n);    

(2) Psihologul practicant autonom în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionaleare toate competenţele prevăzute la art. 38,  alin. (1) lit. a)-n).

(3) Psihologul specialist în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale are competenţele profesionale prevăzute la art. 38,  alin. (1) lit. a)-o).

(4) Psihologul principal în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale are toate competenţele profesionale prevăzute la art. 38, alin. (1).

(5) În funcţie de cerinţele postului, psihologul atestat în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale trebuie să obţină atestatul de liberă practică şi în alte specialităţi ale psihologiei aplicate, în vederea dobândirii competenţelor profesionale solicitate.

 

 

SECŢIUNEA a II-a

Definirea competenţelor profesionale în specialitatea psihologie judiciară – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf

 

 

 

Art. 40.– (1) Competenţele generale şi specifice ale psihologilor în specialitatea psihologie judiciară -evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf, sunt următoarele:

a) evaluarea sincerităţii unor persoane bănuite de implicarea în activităţi antisociale indiferent de gen, precum şi a altor categorii de persoane, astfel:

  1. pregătirea examinării (studiul documentelor cu privire la speţa în care se solicită examinarea, pregătirea aparaturii şi a documentelor necesare,  anamneza  subiecţilor);
  2. efectuarea examinării (stabilirea bateriilor de teste şi aplicarea acestora sub controlul tehnicii poligraf, colectarea datelor psihofiziologice);
  3. stabilirea diagnosticului;
  4. întocmirea raportului de evaluare.

b) verificarea sincerităţii depoziţiei persoanelor cuprinse în procesul judiciar;

c) verificarea loialităţii persoanelor faţă de obiectivele organizaţiei în care îşi desfaşoară activitatea;

d) verificarea sincerităţii unor persoane implicate în anchete administrative;

e) evaluarea sincerităţii persoanelor în cadrul selecţiei de personal;

f) activitaţi de cercetare ştiinţifică folosind tehnica poligraf;

g) formarea profesională în domeniul de specialitate;

h) stabilirea profilului psihologic al infractorului după modificările pe care acesta le realizează în câmpul infracţional;

i) evaluarea personalităţii infractorilor care au fost implicaţi în săvârşirea unor infracţiunii  grave împotriva vieţii şi a proprietăţii;

j) efectuarea de noi examinări, în cazul existenţei unor contestaţii, numai în cadrul unor comisii.

(2) Persoanele care au obţinut competenţe în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligrafîşi exercită profesia numai în limitele competenţelor generale şi competenţelor specifice în specialitate, aferente treptelor de specializare şi formelor de atestare obţinute.

(3) Acordarea competenţelor profesionale în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf persoanelor prevăzute în mod limitativ în art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, se realizează prin certificatul privind acordarea competenţelor profesionale generale şi specifice în specialitate, în condiţii similare procedurii de acordare a atestatului de liberă practică.

(4) Exercitarea profesiei în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligrafimplică utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică specifice specialităţii profesionale, după caz.

(5)Obţinerea competenţelor specifice în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf, de către persoanele prevăzute în mod limitativ în art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, se realizează în condiţiile finalizării unor cursuri de formare profesională în psihologie şi a formării profesionale complementare în specialitate, în condiţiile legii.

Art. 41. – (1) Psihologul practicant în condiţii de supervizare înpsihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf are competenţele cuprinse în art. 40, alin. (1), lit. a), pct. I;

(2) Psihologul practicant autonom înpsihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf are competenţele prevăzute la art. 40, alin. (1), lit. a) - b);

            (3) Psihologul specialist în psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf are competenţele profesionale prevăzute la art. 40, alin. (1), lit. a)-g);

            (4) Psihologul principal în psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf are toate competenţele profesionale prevăzute la art. 40, alin. (1).

            (5) Nivelul de competenţă specific obţinut de către persoanele prevăzute în mod limitativ în art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005 este stabilit prin certificatul privind acordarea competenţelor profesionale generale şi specifice în specialitate.

(6) Psihologii specialişti sau principali în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor structuri publice sau private, pot dobândi calitatea şi brevetul de expert oficial criminalist sau expert autorizat criminalist în domeniul evaluării comportamentului simulat prin tehnica poligraf; în relaţia cu instituţiile de aplicare a legii (parchete, instanţe etc.) aceştia au competenţele prevăzute de trepta de specializare, conform art. 41, alin. (3) sau (4).

 

 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

            Art. 42. – (1)Punerea în aplicare şi detalierea dispoziţiilor prezentelor norme  se realizează prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

            (2) Interpretarea şi adaptarea prezentelor norme se realizează numai prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiilor aplicative competente.

 

Joomla SEO powered by JoomSEF