Comunicat al Președintelui Colegiului Psihologilor din România
În legătură cu informațiile apărute în spațiul public privind situația domnului Florin Alin Sava și a doamnei Laura Cristina Pătruț, membri ai unor foruri de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, consider necesară o clarificare publică, în numele transparenței instituționale și al responsabilității față de profesia de psiholog.
Pentru început, trebuie făcută o distincție esențială: faptul că, până la un anumit moment, nu a existat o hotărâre formală definitivă de constatare a unui conflict de interese nu echivalează cu inexistența unei situații de conflict de interese. O instituție serioasă nu se ascunde în spatele tăcerii procedurale atunci când încrederea publică este pusă la încercare. Procedura stabilește etapele, modalitățile de soluționare și consecințele juridice. Realitatea instituțională ne obligă însă să analizăm imediat faptele, riscurile și aparențele rezonabile de afectare a imparțialității.
Din perspectiva normelor privind integritatea, respectiv incompatibilitățile și conflictul de interese aplicabile membrilor forurilor de conducere ale Colegiului, conflictul de interese nu presupune doar existențaz unui câștig financiar direct, imediat și dovedit contabil. El poate exista și atunci când un interes personal, patrimonial sau nepatrimonial, este de natură să influențeze sau să pară că influențează exercitarea obiectivă a atribuțiilor. Cu alte cuvinte, nu discutăm doar despre bani, ci și despre prestigiu, poziție profesională, avantaj competitiv, validare instituțională și influență în aria profesională.
În această cheie, cred că trebuie analizată relația dintre domnul Florin Alin Sava, doamna Laura Cristina Pătruț și Colegiul Psihologilor din România.
Pe de o parte, domnul Florin Alin Sava, membru al Comisiei de deontologie și disciplină, este implicat în activitatea unei societăți comerciale care pune pe piață instrumente psihologice utilizate de psihologi în exercitarea profesiei. Pe de altă parte, doamna Laura Cristina Pătruț ocupă o poziție instituțională, președinte al Comisiei de psihologia muncii, transporturilor și serviciilor. În această comisie se analizează dosare de acces în profesie și de avansare profesională, dar și dosare privind înregistrarea formelor de exercitare a profesiei, dosare în care dotarea metodologică, respectiv teste și chestionare utilizate în activitatea profesională de către psihologii candidați, poate avea relevanță. În același timp, între cei doi există o relație personală și profesională, iar în cazul unor instrumente există și o legătură de autor sau de coautor.
Această suprapunere între interesul privat, autoritatea profesională și decizia instituțională generează, în opinia mea, o situație de conflict de interese sau, cel puțin, o aparență serioasă și obiectivă de conflict de interese. Iar într-o profesie reglementată, aparența rezonabilă de conflict este suficientă pentru a impune analiză, clarificare și verificare instituțională.
Colegiul Psihologilor din România nu poate fi, simultan, autoritate de reglementare, spațiu de validare profesională și mecanism indirect de consolidare a unor interese comerciale private. Colegiul nu aparține niciunui grup, niciunei firme, niciunei rețele de influență și niciunei persoane aflate temporar într-o funcție. Colegiul aparține profesiei și trebuie să servească interesul public, calitatea actului psihologic și demnitatea psihologilor.
Prin urmare, poziția mea este următoarea:
- orice membru al forurilor de conducere care participă la evaluarea, validarea, avizarea sau influențarea unor decizii profesionale în care pot fi implicate produse, servicii, teste, firme, parteneri, coautori sau persoane apropiate are obligația de a declara situația și de a se abține;
- orice dosar în care pot apărea instrumente psihologice față de care un membru al forurilor de conducere are un interes direct sau indirect trebuie analizat fără participarea acelei persoane;
- orice relație între o funcție de conducere în Colegiu și un beneficiu comercial derivat din aria reglementată de Colegiu trebuie verificată cu maximă rigoare;
- orice neclaritate privind parcursul profesional, condițiile de eligibilitate sau informațiile depuse în CV-uri ori dosare profesionale trebuie lămurită instituțional, nu îngropată administrativ.
În același timp, Colegiul are obligația să respecte dreptul la apărare, prezumția de bună-credință și procedurile legale. Nu voi substitui prin declarații publice activitatea forurilor competente, dar nici nu voi accepta ca invocarea procedurii să devină un paravan pentru pasivitate.
De aceea, solicit declanșarea sau, după caz, accelerarea verificărilor interne privind posibila existență a conflictului de interese, verificarea declarațiilor de interese, a situațiilor de abținere sau neabținere de la vot, a dosarelor în care au fost analizate instrumente psihologice asociate persoanelor vizate, precum și verificarea tuturor împrejurărilor legate de eligibilitatea pentru funcții de conducere, acolo unde există sesizări sau indicii documentate.
Colegiul Psihologilor din România trebuie să transmită un semnal simplu: nu există autoritate profesională fără integritate. Nu există reglementare credibilă dacă cei care reglementează pot beneficia, direct sau indirect, de pe urma deciziilor pe care le influențează. Și nu există încredere publică acolo unde suspiciunea este tratată cu ironie, amânare sau tăcere.
Nu este vorba despre o dispută personală. Nu este vorba despre o campanie împotriva cuiva. Este vorba despre sănătatea morală a unei instituții care trebuie să fie mai puternică decât orice persoană din interiorul ei.
Colegiul are datoria să se curețe prin reguli, transparență și asumare. Iar acolo unde există conflict de interese, acesta trebuie identificat, verificat și sancționat. Profesia de psiholog nu poate cere încredere societății dacă nu își face ordine în propria casă.
Regret orice derapaj care apare în profesia noastră și, în același timp, afirm că trebuie manifestă toleranță zero față de orice comportamente sau practici nelegale, imorale sau abuzive.
Președintele Colegiului Psihologilor din România
Dr. Constantin-Edmond Cracsner